Art #1: Găsirea direcției vizuale a jocului Luni

Când am început să lucrez la direcția vizuală a jocului Luni, aveam deja câteva idei la care nu voiam să renunț. Până în acel moment, petrecusem și aproape un an schițând idei pe hârtie și încercând să înțeleg ce fel de lume voiam să construiesc.

Aveam deja o imagine destul de clară în minte. Îmi doream o lume izometrică, cu forme clare și multă personalitate, ușor de citit în timpul jocului, dar în același timp suficient de detaliată încât explorarea să rămână interesantă și satisfăcătoare. Partea dificilă a fost să transform aceste idei în ceva care să funcționeze consecvent în întregul joc.

Găsirea echilibrului

Pentru că Luni este dezvoltat de o singură persoană, în paralel cu un job full-time, timpul a făcut mereu parte din ecuație. Orice direcție vizuală alegeam trebuia să fie ceva ce puteam duce realist la scara unui RPG întreg. O casă devine repede mai multe case, apoi apar drumurile, vegetația, obiectele, personajele, resursele, interioarele, efectele și toate lucrurile mici care fac o lume să pară vie.

Așa că nu puteam să mă gândesc doar la ce arată bine. Trebuia să mă gândesc și la cât timp durează să creez fiecare lucru și dacă aceeași abordare ar mai funcționa după sute de asseturi. Îmi doream suficientă variație și suficient detaliu încât lumea să aibă personalitate, fără să aleg un stil care ar deveni imposibil de susținut.

Cum arată jocul de la distanța jucătorului

Asta a schimbat și felul în care priveam detaliile. Am început să acord mult mai multă atenție siluetelor, contrastului, proporțiilor și lucrurilor care rămâneau efectiv vizibile de la distanța normală a camerei din joc.

Unele elemente au devenit mai simple, în timp ce altele aveau nevoie de forme mai puternice pentru a rămâne ușor de recunoscut. Detalii care arătau foarte bine de aproape aproape că dispăreau odată ce assetul era pus în joc. Alte lucruri care inițial păreau exagerate aveau mult mai mult sens atunci când erau văzute la dimensiunea la care le va vedea jucătorul.

În timp, am încetat să mai privesc fiecare asset ca pe un desen separat și am început să îl judec după cât de bine funcționează ca parte din lumea din jurul lui.

Găsirea direcției vizuale a jocului Luni

Direcția artistică nu a apărut dintr-o dată. A prins treptat contur prin multe experimente mici. O clădire putea introduce o idee care funcționa bine. O plantă putea să îmi arate că ceva trebuia simplificat. Un mediu nou putea face ca un asset mai vechi să pară brusc prea detaliat, prea plat sau pur și simplu nelalocul lui. Fiecare element nou îmi oferea un punct de comparație cu ceea ce exista deja. Puțin câte puțin, anumite decizii au început să devină consecvente. Formele au devenit mai clare, cantitatea de detalii mai ușor de evaluat, iar culorile, materialele și umbrele au început să pară că aparțin aceleiași lumi. Sunt încă lucruri care vor evolua pe măsură ce dezvoltarea continuă și mă aștept ca asta să rămână valabil o vreme. Dar acum procesul seamănă mai puțin cu o căutare a stilului de la zero și mai mult cu rafinarea a ceva care a devenit treptat recognoscibil ca Luni.

Construirea unei lumi, nu doar a unor asseturi individuale

Una dintre cele mai importante lecții pentru mine a fost că direcția vizuală trebuie să funcționeze dincolo de un singur screenshot sau un singur asset. În cele din urmă, totul trebuie să existe împreună în aceeași lume. Are nevoie de suficientă personalitate încât Luni să fie recognoscibil, de suficientă claritate încât să funcționeze în timpul jocului și de un proces de producție pe care o singură persoană să îl poată susține realist. Aceste obiective nu merg întotdeauna exact în aceeași direcție, așa că o mare parte din muncă a fost găsirea echilibrului potrivit fără să pierd ideile care au fost importante pentru mine încă de la început. Imaginea de mai sus este doar o mică privire asupra locului în care a ajuns acest proces până acum.

Există mult mai mult din lumea lui Luni pe care, pentru moment, îl păstrez ascuns.